PESTERA IZBANDIS
În perioada 1976-2007 în zona Măguran-Izbândiș au fost efectuate peste 120 de ture de lucru (documentate) in cadrul CSA Cluj, mobilizând peste 160 de membri, având ca scop lucrări in diferite puncte, urmărind găsirea accesului spre sistemul Izbândiș.

Peștera este situata la 3 km SV de comuna Șuncuiuș, în versantul drept al Văii Măguran-Izbândiș. Intrarea peșterii este localizată în abruptul ce se înalță deasupra izbucului cu același nume, la cota de 370 m.

Peștera se dezvoltă în calcare de tip Guttenstein (Anisian), calcare micritice, negricioase, care apar sub forma unor bancuri subțiri. Cavitatea s-a format în faza primară de constituire a drenajului subteran, rămasă acum fosila prin adâncirea nivelului de bază.

Zona principală de captare a peșterii este dezvoltată la contactul dintre formațiunile carstificabile și necarstificabile separate printr-un sistem de falii. Dezvoltarea bazinului de recepție acoperă 22 km2, din care principalele colectoare sunt: Groapa Cărmăzanului și pierderile din Valea Măguranului, prin ponoarele Iacoboaia, -Brezului, -Olfului, -Biraului, -Groapa Ilii, -Groapa Blidirești respectiv Ponorul Tomii.

Peștera a fost semnalată în literatura de specialitate încă din primele decenii ale secolului XX. În paralel cu decolmatările din Peștera Izbândiș au fost descoperite si explorate si alte cavități din zonă (Peștera din Dealul lui Prodan, Peștera Zăpodiei, Avenul din Dealul lui Prodan, Av. Ciungii Jilii, Av. Gaura cu Vânt, Avenele din mina Gugu) urmărind găsirea accesului spre sistemul Izbândiș.
Cel mai semnificativ rezultat a fost atins în 1999, când în urma a 13 ture (conduse de Deak Zsolt) de decolmatare și prin dezobstrucționarea unui pasaj, s-a ajuns într-o porțiune nouă de aproximativ 1.5 km. Prin această poartă către sistemul presupus, visul mai multor generații de speologi a fost parțial îndeplinit. În prezent lungimea peșterii a ajuns la 1859m.

Sectorul descoperit în 1999 începe (după 120 m de la intrare) cu un târâș de cca. 25 m. În această zonă CSA Cluj a montat o poartă pentru protecția cavității. Aici apar primele formațiuni de picurare si helictite, morfologia porțiunii următoare se schimbă brusc. Apare o galerie puternic meandrată, înaltă de cca. 5 m, cu o lățime ce variază între 0,5 si 1 m, lipsită de speleoteme. După un laminor se ajunge într-o galerie de dimensiuni apreciabile (80 x 6 x 4 m). Pe podeaua galeriei printr-o succesiune de puțuri mai mici care se întâlnesc la un nivel inferior, s-au găsit 3 pârâie care debusează într-un lac adânc de 3 m. Se presupune că acesta este locul unde a ieșit la suprafață Halasi Gábor cu ocazia explorării tragice din anul 1984. În acest lac a fost observat si un păstrăv, fapt care dovedește legătura cu exteriorul.

Luând în considerare aspectele litotectonice cu stratificația puternic înclinată în bancuri subțiri, din punct de vedere speogenetic, condițiile au fost ușor nefavorabile, deoarece procesul de coroziune a acționat concomitent pe numeroasele suprafețe de strat, in mai multe sectoare deodată. Prin lipsa unei concentrări a procesului de coroziune se explica dimensiunile mai reduse si aspectul cvasilabirintic a peșterii. În urma stratelor de calcar puternic înclinate, prin litofracție a luat naștere o cantitate mare de material de incasiune, respectiv depozite clastice grosiere.