PEȘTERA VÂNTULUI
”...aici pe versantul muntelui a crăpat stânca. Om nu prea încape acolo, dar vântul suflă în continuu de acolo. Vara rece, iarna cald. Păstorii se răcoresc acolo în zilele foarte călduroase. Se spune, ca sufletul munților ar umbla prin crăpătura aceasta de aceea suflă vântul acela puternic de acolo. „
Bagaméri Béla, 1961

7 aprilie 1957. Această dată pentru speologia românească este una decisivă. Atunci a descoperit Bagaméri Béla Peștera Vântului, peșteră care cu lungimea ei de peste 50 de km, azi este cel mai lung sistem cunoscut din România și din Bazinul Carpatic, peșteră a cărei explorare a pus bazele mișcării speologice din România. Peștera Vântului este unică nu numai pentru lungimea ei, ci și pentru morfologia proprie, pentru geomorfologia și „colecția de cristale” rară pe care o are.
Peștera este situată lângă comuna Șuncuiuș din Munții Pădurea Craiului în partea stângă a Crișului Repede la aproximativ 500 m în aval față de Valea Mișidului. Din punct de vedere geologic P.V. s-a format într-un bloc de calcare recifate ladini vârsta Triasic mediu, gros de 180 m. Deasupra calcarelor acestea se află un strat impermeabil de conglomerate și gresii din Jurasicul inferior. Din această cauză putem vorbi de un carst acoperit parțial, fapt care a influențat formarea acestui sistem labirintic cu mai multe etaje, dar este și cauza pentru care peștera este foarte săracă în materie de formațiuni.
Extensia peșterii (cea mai lungă distanță între două puncte pe linie aeriană) este de 3,2 km, cea mai mare diferență de nivel este de 120 m,. direcția principală a galeriilor este de nord-nord vest și sud-sud vest.
Galeriile s-au dezvoltat pe patru nivele, dintre acestea cel inferior este activ, pe aceasta pârâul subteran o modelează continuu prin acțiunea ei corozivă și erozivă chiar și în zilele noastre, iar celelalte trei nivele superioare sunt fosile. Galeriile principale sunt:Galeria Activă, Etajul I, Etajul II, Galeria Albă, Galeria Roșie, Galeria cu Lacuri. Galeriile laterale sunt: Galeria 7 Noiembrie, Galeria 1 Mai, Galeria Moravek, Galeria Mikulaș, etc. Un lucru specific pentru Peștera Vântului o constituie meandrele, care în unele locuri ajung și la 25-30 m înălțime oferind o imagine impozantă.
Majoritatea sălilor s-au format la întâlnirea a două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă.
Și avenele aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele sau format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece, fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante avene sunt: Casa Scărilor, Avenul Greu, Avenul Bükki, Avenul Bagaméri, Avenul din sistemul Torpilei.
În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt puține, totuși pe alocuri întâlnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite), cristale de aragonit și gips cu forme florale (anthodite), monocristale.
Din punct de vedere mineralogic, este interesantă depunerea gelatinoasă pe bază de mangan și fier în albia pârâului subteran care constă din binerit, și alte aliaje de oxid de mangan și hidroxizi (pirulozit, romanechit, todorokit, rodokrozit), totodată mai conține și goethit și caolinit. La nivelele superioare manganul apare sub formă de wad și psilomelan. Și gipsul apare în diferite forme morfologice. Mineralele rare care se află în peșteră sunt: hidromagnezit, hausmanit, braunit, brushit, montmorillonit, saponit, etc. Ar mai trebui amintit și alofanul (silicat A1 ), care în mediu de peșteră apare doar în două locuri la nivel mondial dintre care unul este Peștera Vântului.